nu poate fi decât asociat şi relativ.
Timpul nu este continu și absolut, este relativ și asociat.
Timpul asociat volumului de spațiu se consumă, nu curge.
Orice entitate în universul cunoscut nouă deţine propriul său volum de spaţiu şi de timp asociat volumului de spaţiu ocupat pe care îl consumă după cum crede de cuvinţă.
Clipă de clipă evoluăm după o matrice genetică impusă de natură prin transformările ce au loc în celulele biologice ce ne compun, transformare metabolică continuă de la nașterea noastră până în momentul morții noastre chiar și după acest moment până la asimilare complectă de către natură a materiei ce ne compune.
Același fenomen are loc și în cadrul substanței fără viață, care în timp se combină sau se descompune după anumite legi naturale.
Deci în prezent nu suntem cea ce am fost în trecut și în viitor nu vom fi cea ce suntem în prezent.
Suntem unici prin simplu fapt că în univers lucrurile asemănătoare nu sunt identice.
Totul este unic, nu există repetiție în virtutea transformărilor de mediu.
Matricea de asociere a entităţilor spaţiale creează entităţi asemănătoare dar care nu pot fi identice ci doar unice.
Undeva, cândva ceva este în plus sau este lipsă.
Timpul este poate cea mai misterioasă entitate care ne influențează viețile.
Este inseparabil de spațiu și poate avea efecte bizare ce depășesc cu mult dualitatea cauză efect.
Spațiul real are volum, deci pentru o viziune corectă trebuie să-l tratăm ca atare, adică o deplasare are loc printr-un volum de spațiu cu timpul asociat volumului de spațiu ce se deplasează.
Dacă renunţăm la idea simplificată de punct material observăm că orice deplasare este o intersectare sau poate mai corect ar fi o suprapunere cu integrare a unui spaţiu în alt spaţiu fenomen ce generează consum de timp asociat.
Spațiul geometric nu este spațiul real, deci să nu facem confuzii, spațiul real are o mulțime de proprietăți din care probabil o parte mai mare sau mai mică ne sunt cu desăvârşire necunoscute.
Nu poți călători în trecut pentru simplu fapt că timpul trecut nu mai există deoarece a fost deja consumat, poți călători însă în viitor întotdeauna într-un alt spațiu deoarece transformările continue ce au loc modifică spațiul ce există în prezent.
Călătoria în viitor nu implică neapărat și deplasarea la alte coordonate geometrice.
Deci toate formele de existență a materiei, călătoresc mai mult sau mai puțin în viitor.
Această călătorie nu este temporală, este o călătorie spațială ce are loc prin consumarea timpului asociat.
Este o deplasare prin spațiu vectorial cu consum de timp scalar.
Timpul scalar este inversul spaţiului vectorial.
Putem numi acest fapt viteza de transformare a spațiului.
Acest fenomen poate avea loc atât prin deplasarea volumului de spaţiu prin alt volum de spaţiu cu consum de timp asociat cât şi prin transformările interne cu consum de timp asociat.
Întregul univers evoluează prin transformările continue ce au loc în volumul său.
Timpul nu curge ci se consumă de acea sunt sceptic în privinţa călătoriilor temporale.
Noi ne aflăm ca observatori într-o zonă medie arbitrar aleasă de propria noastră existență în univers, între microcosmos și macrocosmos fiind mărginiți în acțiunea noastră de observatori de limita informației date de lumină și din această cauză nu putem să facem predicții corecte și reale peste aceste limite în cadrul universului.
Precizia informațiilor noastre este influențată de erorile date prin modificarea produsă în micromediu de purtătorul de informație în speță lumina și de modificările suferite de purtătorul de informație care este tot lumina din partea macromediului.
Acesta este și motivul pentru care consider utopică orice încercare de a defini corect şi la obiect apariția, evoluția și forma universului.
Efectele a cele spuse mai sus ar putea fi cel de deplasare în spațiu când un corp material efectuează o deplasare dus întors la puncul de origine unde prin consumarea timpului local asociat are loc efectul de transformare a materiei sau altfel spus are loc o dezvoltare sau îmbătrânire a substanței materiale cuprinsă în volumul spațiului de origine.
Simplificând lucrurile putem spune că în cadrul oricărei deplasări dus întors sau chiar celei ciclice condițiile spațiale originale sau inițiale cunoscute suferă transformări și nu se mai regăsesc la un moment dat în viitor.
Deci concluzia este că dacă revenim într-un loc oarecare este oarecum posibil să regăsim coordonatele geometrice relative dar nu vom mai reveni niciodată în spaţiu-timp din care am plecat.
Spaţiu = Timpul * Viteza
Timpul este asociat cu idea de mişcare.
Se poate construi teoretic o fizică ce are drept reper doar spaţiul şi timpul.
Fără timp nu există acțiune...
